I'm back

Addicted

Am un talent nativ in a ma minti singura. 

Si merge. In putinele momente de liniste si singuratate, scurte de altfel, realizez ca...de fapt am scapat de ceea ce ma apasa si altceva mult mai profund m-a lovit fara sa stiu.

Anyway... I don't regret anything as long as the new feelings keep me alive. Is it good or bad?

Reactiile sunt din ce in ce mai ample, imi seaca restul sentimentelor. Mainile reci, respiratia ce imi fura orice cuvant, ochii nu ma lasa sa vad altceva decat ce doresc.

Rise again, heroes! A new battle has just begun...

Bitches

Well well...hi.

Am tot stat zilele astea sa ma gandesc la un nou post si mi-au venit idei destul de interesante, dar cand deschid pc-ul... se duc toate.

Sa scriu despre mine, despre altii, despre prieteni falsi, despre dezamagiri... regrete...ce rost are? Anyway, am spus ce vroiam sa spun persoanelor intersate si...nothing. I'm ...empty.

So, ca sa fac sa treaca timpul, o sa atasez aici o parte din ce simt exact acum. Ei bine, sunt profund dezamagita si mandra in acelasi timp de mine. Pentru ca stiu sa iubesc din tot sufletul si pentru mult timp (mi-am demonstrat asta mai mult decat suficient) si pentru ca imi aleg persoane care iubesc pe altii.

Anyway, I really don't know where i'm goin`. Rareori, o senzatie efemera de bucurie fara motiv ma gaseste in acelasi amalgam de confuzii. Abstinenta, zambete, aceleasi melodii pe care nu mai pot sa le ascult pentru ca pur si simplu creierul meu refuza sa le perceapa, sperante, iluzii si atat.

Nu stiu ce mi se intampla, ce urmeaza...si nu imi pasa.

Ceea ce ma surprinde e reactia unor ...prieteni. Prietena... Bune prietene pana acum, mereu am avut o parere buna despre ea, in ciuda lucrurilor pe care le-am indurat din cauza ei si astazi imi spune aceleasi cuvinte citite de majoritatea de pe prompterul numit SUPERFICIALIATE. Cum am zis, nu ma leg la cap daca te doare pe tine, insa m-ai dezamagit (a mia oara) pentru ca nu ai reusit sa treci peste prejudecatile inventate de tine si mai ales, peste toata nebunia din jurul nostru. 

Inca e iarna

This ain't a song for the broken-hearted

First of all, HAPPY BIRTHDAY, DADDY! ( damn, e trecut de 12)....

Anyway, trebuie sa mentionez ca tu ai fost mereu un model de corectitudine pentru mine, ai stiut exact cum sa procedezi cand nu eram in cele mai bune momente, la tine am vazut pentru prima data ce inseamna iubirea neconditionata si, cel mai important, mi-ai aratat ca trebuie sa renunt la lucrurile ce imi fac rau.

Well, as vrea sa pot descrie starea mea de spirit...:)...very hard to explain.

Ma simt excelent. E cam tarziu, nu sunt suficient de treaza pentru vreo filozofie, asa ca tot ce va spun este: Iubiti din tot sufletul, Iertati repede, Uitati usor, Don't give up and NEVER stop smiling!

I AM ALIVE!

Nu, nu e ceva din Frankenstein. Nu am prea mult timp, dar m-am hotarat sa scriu aceasta postare pentru ca POT! De cate ori ati simtit ca traiti...cu adevarat? Bun...poti spune ce vrei (acum nu va ganditi la scoala), poti face aproape ce vrei in timpul liber pentru ca e decizia TA. 

Nu mai priviti totul ca pe o rutina, nu mai traiti aceeasi zi de 1000 de ori, faceti ceva ce ieri nu indrazneati, spuneti-i celui drag cat de mult il iubiti. Ascultati muzica ce va place cu adevarat, vedeti filmele pe care vreti sa le vedeti, spuneti ceea ce credeti si faceti-va planuri nu mai departe de ziua de maine.

Sunt mii de oameni care mor chiar cand voi cititi aceste randuri, sunt milioane de lacrimi ce se varsa si (sper) si mai multe zambete ce rasar pe buze. 

P.S.: Nu am vazut 2012!

P.S. 2: Poate sunt coplesita de finalul sezonului 2 din Doctor House, dar daca ar fi vreun serial pe lumea asta pentru care mi-as da cuvantul ca o sa il adorati din prima clipa, acesta este. Asadar, nu uitati sa simtiti (sa gandim stim cu totii)!  

For the heart I once had

http://youtube.com/watch?v=IJlk5DovvO4

ATAT!

Iubind in taina

Voi recita aceasta poezie cu ocazia zilei lui Mihai Eminescu, desi se pare ca el nu s-a nascut in ianuarie.

 

"Iubind in taina am pastrat tacere,

Gandind ca astfel o sa-ti placa tie,

Caci in priviri citeam o vecinicie

De-ucigatoare visuri de placere.

Dar nu mai pot. A dorului tarie

Cuvinte da duioaselor mistere;

Vreau sa ma-nec de dulcea-nvapaiere

A celui suflet ce pe al meu il stie.

Nu vezi ca gura-mi arsa e de sete

Si-n ochii mei se vede-n friguri chinu-mi

Copila mea cu lungi si blonde plete?

Cu o suflare racoresti suspinu-mi,

C-un zambet faci gandirea-mi sa se-mbete.

Fa un sfarsit durerii...vin la sanu-mi."

La multi ani pentru maine, mama! Desi ma intrebi mereu, cred ca este inutil sa iti spun cat te iubesc, desi deseori iubim atat de mult pe cineva incat nu ne dam seama. De la un timp, incep sa percep fiecare secunda ca o indrazneala fata de viata, fata de acea putere suprema care ne controleaza. Privesc in urma si ma inspaimant...Ce am facut cu timpul meu?... Ce o fac cu cel ramas?

Numb?

De ce de fiecare data cand incerc sa dau mai mult, primesc mai multe...lovituri? Ca si cum ai incerca sa ajuti un om bolnav, si el te alunga, ba chiar iti face rau. 

Poate prea multa durere cauzeaza amorteala, poate incercarea de a face bine atrage raul si poate ca, oricat de mult nu as vrea sa ma plang, simt ca intr-o zi...nu o sa mai pot.

Oricat de mult as incerca sa repar sau sa dau uitarii o greseala, mereu un sunet, o imagine, un cuvant imi aminteste cat de mult am pierdut.

P.S.1: Little Angel, 10x 4 being by my side.

P.S.2.: Imi cer scuze pt aceasta postare.

Calling all angels

http://www.youtube.com/watch?v=VkEEjfdxWoc

2010 a inceput mai bine decat ma asteptam. Gandurile rele, obiceiurile proaste, sentimentele inutile s-au vaporizat (nu stiu cand si de ce), toleranta si rabdarea imi sunt alaturi in labirintul meu spre noi prietenii, incercari, etc. Oameni trec prin fata mea si numai cativa se opresc. Si mai putini poposesc la mine acasa. Altii, poate obositi de mine, hotarasc sa plece, dar locul lor este repede luat de noi caractere, unice, greu de patruns. Sunt optimista. Am realizat ca usa casei mele nu a fost niciodata inchisa dupa plecarea unui prieten, asa cum am crezut. Am tot timpul din lume sa va cunosc, sa ne imprietenim, sa ne certam si sa ne impacam. Si daca te hotarasti sa pleci, adu-ti aminte de toate clipele de fericire, dar si de intristare. Pune-le in balanta. Iti voi respecta hotararea si daca intr-o zi vrei sa te intorci, te voi primi cu un zambet cald si cu bratele deschise.

P.S.: La multi ani, Gabi! Te iubesc!